Fundatia Gojdu pregateste un proces cu statul ungar

Fundatia Gojdu ramane la Sibiu

Mitropolitul Ardealului, IPS Laurentiu Streza, a castigat lupta in Parlamentul Romaniei. Mostenirea avocatului Gojdu va fi administrata de fundatia infiintata la Sibiu, in 1996, si patronata de mitropolit. Parlamentarii au anulat acordul de infiintare a fundatiei Gojdu, semnat intre Guvernul Romaniei si cel ungar. Ordonanta respinsa in Senat prevedea infiintarea unei noi fundatii care urma sa admistreze mostenirea avocatului Emanoil Gojdu, lasata prin testament ortodocsilor romani din Ungaria si Transilvania.
Toate partidele participante la vot au votat impotriva acestei ordonate, singurii care s-au abtinut fiind doi senatori ai Uniunii Democrate Maghiare din Romania. Desi acordul a fost semnat de Calin Popescu Tariceanu,
colegii sai de partid au votat pentru anularea intelegerii.
Mitropolitul Ardealului s-a adresat de dou@ ori Senatului, luna trecuta, pentru a cere anularea acestei ordonante, in numele a 15 ierarhi ortodocsi din Transilvania, Banat si Ungaria si a celor peste 4.500.000 de romani ortodocsi, beneficiari ai testamentului Gojdu.
In cazul in care fundatia de la Sibiu ar fi repusa in posesia bunurilor din Ungaria, aceasta ar trebui sa administreze aproape noua miliarde de dolari. O parte din cladirile din centrul Budapestei, care au apartinut celebrului avocat de origine romana Emanoil Gojdu, au fost transformate in sedii de birouri, intr-un complex comercial si o parcare subterana.Autor: Elida Cremene

La tribunal, pentru moştenirea Gojdu

Fundaţia Gojdu intenţionează să intenteze proces statului ungar pentru recuperarea moştenirii lui Emanoil Gojdu. Aceasta se ridică la milioane de Euro, iar pentru recuperarea ei fundaţia are nevoie de sprijinul statului român, declară preşedintele Fundaţiei Gojdu, ÎPS Laurenţiu Streza.
La începutul acestei luni, senatorii români au respins Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului pentru ratificarea acordului dintre Guvernul României şi cel al Ungariei privind înfiinţarea Fundaţiei publice româno-ungare Gojdu. Senatul s-a raliat, astfel, punctului de vedere adoptat de Camera Deputaţilor şi de Biserica Ortodoxă Română, iar singura fundaţie recunoscută a rămas cea care are sediul la Sibiu. Un pas în plus pentru recuperarea moştenirii Gojdu.
Proces cu statul ungar
Pentru a recupera moştenirea unuia dintre cei mai bogaţi şi influenţi români transilvăneni din secolul al XIX-lea, Fundaţia Gojdu vrea să intenteze un proces statului ungar şi cere sprijinul autorităţilor române în acest sens. “Acţiunea va fi împreună cu statul român împotriva statului ungar. Următorul pas va fi acela al unei acţiuni juridice, care nu ştiu cum ar trebui făcută. Eu nu acţionez în numele mitropoliei, ci în numele fundaţiei. Ne trebuie o casă de avocatură care să preia cazul respectiv”, a precizat ÎPS Laurenţiu Streza, preşedintele Fundaţiei Gojdu, citat de ROMPRES.
La baza acestui proces ar sta un acord semnat între statul român şi cel ungar în 1937: “acordul a fost aprobat şi de statul român şi de statul ungar. Şi, în conformitate cu acest acord, noi avem dreptul să ne cerem moştenirea înapoi”, a mai precizat mitropolitul Ardealului.
Sprijin şi de la sponsori
Un asemenea demers nu se arată a fi nici uşor de dus la îndeplinire şi nici ieftin, aşa că mitropolitul Streza speră să obţină şi sprijin de la diverşi sponsori: “Poate că vom provoca şi alţi sponsori. S-ar putea să găsim aici oameni binevoitori, care ne ajută, ne consiliază, ne fac actele şi să încercăm cu sume cât mai mici. Dacă încercăm să evaluăm, costurile sunt mari. Poate găsim altceva, din suma respectivă să îşi asume cineva că preia un procent în caz de câştig. Dacă statul român ne stă alături, vom face acţiunea împotriva celor care deţin acum moştenirea, statul ungar. Dacă statul român nu ne stă alături, atunci noi chemăm statul alături de noi”.
Moştenirea pentru care Fundaţia Gojdu se luptă nu este una deloc mică şi mitropolitul Ardealului susţine că ar fi vorba de câteva milioane de euro: “Nu avem iluzia că vom primi înapoi toate clădirile acelea, pentru că ele sunt într-un proces. Însă valoarea lor oricând se poate calcula. Apoi au fost şi fonduri în bancă, oricând se pot dovedi.”
***
Emanoil Gojdu, unul dintre cei mai bogaţi şi influenţi români transilvăneni din secolul al XIX-lea, prevedea în testamentul său ca o mare parte a averii sale să revină “acelei părţi a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania care aparţine la confesiunea orientală ortodoxă”, iar de administrare să se ocupe o fundaţie care să-i poarte numele.

Fundatia Gojdu pregateste un proces cu statul ungar

Negocieri in jurul unei averi imense
Fundatia Gojdu vrea sa intenteze un proces statului vecin in baza unui acord semnat intre statul roman si cel ungar in urma cu mai bine de 70 de ani.
“Ramane insa in vigoare acordul din 1937 care a fost aprobat si de statul roman si de statul ungar. Si, in conformitate cu acest acord, noi avem dreptul sa ne cerem mostenirea inapoi”, a adaugat mitropolitul Ardealului.
Senatorii au respins luni, 3 martie, cu 89 de voturi si doua abtineri, Ordonanta de Urgenta a Guvernului pentru ratificarea acordului dintre Guvernul Romaniei si cel al Ungariei privind infiintarea Fundatiei publice romano-ungare Gojdu. Senatul s-a raliat, astfel, punctului de vedere adoptat de Camera Deputatilor.
In Ordonanta de Urgenta a Guvernului se precizeaza ca prin acordul semnat la Bucuresti pe 20 octombrie 2005 se infiinteaza Fundatia romano-ungara Gojdu, armonizandu-se prevederile testamentare ale marelui mecena Emanuil Gojdu cu realitatile contemporane si cu dorinta celor doua guverne ca demersul sa fie unul comun. Ordonanta era necesara ca baza legala pentru finantarea fundatiei din fonduri alocate MAE.
In 2005, Guvernul Tariceanu incheie cu guvernul ungar un act juridic prin care Patrimoniul este re-nationalizat, Fundatia Gojdu (in varianta gandita de Emanuil Gojdu) este desfiintata, iar testamentul “anulat”. Acest acord a starnit si nemultumirea Bisericii Ortodoxe Romane.
In prezent, exista o singura fundatie Gojdu, cea condusa de mitropolitul Ardealului.
“Am eliminat acea actiunea care ne excludea pe noi din ecuatie. In momentul in care s-ar fi aprobat ordonanta de guvern si fundatia lua fiinta, se desfiinta fundatia de la Sibiu automat. Am salvat fundatia de la Sibiu, care este mostenitoarea de drept”, a explicat IPS Laurentiu Streza.
Mitropolitul Ardealului a mai incercat sa intenteze o actiune in instanta pentru recuperarea mostenirii Gojdu, in noiembrie 2007, cand la Sibiu, unde este sediul fundatiei, a avut loc sedinta comuna a guvernelor roman si ungar. Mitropolitul a declarat atunci ca va da in judecata Guvernul Romaniei, daca nu se va ajunge la o intelegere care sa apere interesele fundatiei.
Plecat din tara, la Viena, mitropolitul nu s-a mai intalnit in noiembrie 2007, la Sibiu, cu premierul Calin Popescu Tariceanu.
Presa ungara a semnalat deja ca Ungaria si Romania sunt in postura de a lua de la capat negocierile in privinta mostenirii Gojdu, dupa ce Senatul de la Bucuresti a refuzat sa recunoasca acordul dintre cele doua tari semnat la prima sedinta comuna a celor doua guverne, in octombrie 2005, privind infiintarea Fundatiei publice romano-ungare Gojdu, comenteaza Nepszabadsag.
Fundatia Gojdu este recunoscuta de Biserica Ortodoxa Romana ca “singura mostenitoare legala” a bunurilor patrimoniale care au apartinut avocatului Emanuil Gojdu.
Emanuil Gojdu, personalitate a intelectualitatii romane transilvanene din secolul al XIX-lea, s-a nascut la Oradea, la 9 februarie 1802, intr-o familie de origine macedo-romana. Isi incheie studiile de drept la Budapesta, devenind, in scurt timp, unul dintre cei mai straluciti avocati din Imperiul Austro-Ungar. Prin testamentul intocmit la 4 noiembrie 1869, Emanuil Gojdu stabileste ca o mare parte a averii sale sa fie administrata de o fundatie care sa-i poarte numele.
Incepand cu anul 1996, incepe sa functioneze la Sibiu Fundatia Gojdu, declarata continuatoarea Fundatiei Gojdu din perioada interbelica si proprietarul de drept al bunurilor Fundatiei Gojdu.
Manifestarile culturale organizate de Fundatia Gojdu, menite sa reinvie spiritul lui Emanuil Gojdu, au beneficiat de sprijinul Guvernului Romaniei si al cercurilor academice din Romania. Prin Hotararea Guvernului nr. 1471/11 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial nr. 171/19 decembrie 2003, Fundatia Gojdu este declarata de utilitate publica.
Z.O.

Astriştii au marcat, la sfârşitul săptămânii trecute, aniversarea a 145 de ani de la înfiinţarea Asociaţiunii şi a Bibliotecii ASTRA. Festivităţile au debutat cu dezvelirea bustului lui Emanuil Gojdu, în Parcul ASTRA, şi cu o şedinţă solemnă a Asociaţiunii, la care au participat alături de reprezentanţi ai despărţămintelor ASTREI, Dumitru Acu, preşedintele Asociaţiunii ASTRA, Ion Onuc Nemeş, directorul Bibliotecii ASTRA şi ÎPS Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului.

“Încă de la înfiinţare, numele ASTRA a fost legat de lupta pentru eliberare a românilor. O serie dintre lucrările Asociaţiunii ASTRA au devenit piese de patrimoniu: Biblioteca ASTRA, Revista “Transilvania”, Şcoala civilă de fete, Enciclopedia Română, Revista “Ţara noastră” etc. Dar cea mai mare realizare a Asociaţiunii este că i-a învăţat pe români să muncească împreună”, a declarat Dumitru Acu, preşedintele Asociaţiunii ASTRA.

“Nimic nu este posibil fără oameni, dar niciun popor nu este întreg fără instituţii. Asociaţiunea ASTRA a pornit cu biblioteca şi a continuat cu teatrul, muzica, revista, şcoala, biserica; toate instituţiile care definesc un popor s-au aflat sub acoperirea ei. De anul viitor Biblioteca ASTRA va avea şi un sediu modern, cu dotări la standarde europene. Suntem Capitală Culturală în momentul în care ştim să ne construim instituţii demne de Europa”, a subliniat Ion Onuc Nemeş. Rectorul Academiei Forţelor Terestre a ţinut să precizeze că prezenţa la acest eveniment semnifică respectul faţă de ceea ce au realizat înaintaşii noştri şi a înmânat preşedintelui ASTRA un mesaj din partea Academiei.
Cu acest prilej, a fost vernisată şi expoziţia “Personalităţi ale culturii naţionale omagiate de ASTRA”, care cuprinde picturi în ulei, realizate de Monica Gastone, membră a Asociaţiunii.

Meritele lui Emanuil Gojdu
Emanuil Gojdu s-a născut la 9 februarie 1802, într-o familie de aromâni şi s-a afirmat atât ca avocat, cât şi ca om politic. Pe parcursul întregii sale cariere politice, a fost un susţinător fervent al drepturilor românilor din Transilvania şi Ungaria şi al creării unei relaţii speciale româno-maghiare. În testamentul său redactat în 1869, Emanuil Gojdu a lăsat moştenire averea sa “acelei părţi a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania, care ţine de legea răsăriteană ortodoxă”. Averea urma să fie administrată de o fundaţie care să-i poarte numele, cu scopul ca 50 de ani să se acorde burse “acelor tineri români distinşi prin bună purtare şi prin talente, ai căror părinţi nu sunt în stare cu averea lor să aducă la îndeplinire creşterea şi cultivarea copiilor lor”, iar după o sută de ani să fie remuneraţi şi “preoţii şi învăţătorii săraci, cu însuşiri eminente, familie numeroasă şi îmbătrâniţi”. Fundaţia Emanuil Gojdu a funcţionat între 1870 şi 1917, acordând mii de burse. Fundaţia Gojdu, cu sediul la Sibiu, s-a desfiinţat în 1948, din lipsă de patrimoniu, fiind reînfiinţată în 1996.

Ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu vrea sa vada adoptata la Parlament, indiferent de mijloace, ordonanta de urgenta care ratifica Acordul semnat de el si de secretarul de stat maghiar Andras Barsonyi pentru infiintarea unei noi Fundatii Gojdu. La dezbaterea de ieri din plenul Camerei, Ministerul de Externe, in calitate de artizan al intelegerii, nu a fost reprezentat nici de ministrul Ungureanu, nici de unul dintre cei patru secretari de stat – nici macar ministrul Relatiei cu Parlamentul Bogdan Olteanu nu a aparut. Trucul guvernamental – incearca sa forteze o adoptare tacita a ordonantei de urgenta care arunca in bratele Budapestei mostenirea Gojdu.

Inaltii ierarhi ortodocsi ai Ardealului – in calitate de beneficiari ai mostenirii Gojdu – au reactionat vehement si au solicitat parlamentarilor romani sa nu ratifice Acordul semnat toamna trecuta. Prin acest act care infiinteaza o noua Fundatie ungaro-romana orice pretentii ale romanilor ortodocsi din Ardeal fata de bunurile Fundatiei Gojdu sunt anulate pentru totdeauna.

Pentru ca de la dezbateri lipsea reprezentantul Ministerului Afacerilor Externe, plenul Camerei Deputatilor a amanat pentru azi discutiile asupra ordonantei de infiintare a Fundatiei Gojdu. Liberalii – singurii interesati de adoptarea ordonantei – au speculat absenta propriului ministru (Mihai Razvan Ungureanu este membru PNL) si au cerut sistarea discutiilor pana la venirea unui reprezentant al ministerului. Aceasta problema procedurala aparent minora aducea un avantaj, intrucat depasirea termenului de 26 februarie ar echivala cu adoptarea tacita a proiectului. Cel putin trei liberali, printre care Sorin Paveliu si Relu Fenechiu au invocat articolul 140, alineatul 3 in care se spune ca prezenta initiatorului este obligatorie in plenul Camerei Deputatilor. Ei au mai spus ca a existat si un precedent in care plenul a fost suspendat pana la venirea de urgenta a ministrului Anca Boagiu ce trebuia sa fie de fata la dezbaterea unor legi necesare integrarii. Presedintele de sedinta, deputatul PRM Lucian Bolcas, a fost de acord cu argumentatia acestora si a dispus sistarea discutiilor pana astazi, fara ca proiectul sa fie considerat adoptat “tacit”. Controversata ordonanta prevede infiintarea Fundatiei Romano-Ungare Gojdu, care va avea ca scop revendicarea bunurilor juristului Emanuil Gojdu care a lasat prin testament bunurile sale din Ungaria pentru reprezentantii bisericii ortodoxe. (Alina MIHAI, George DAMIAN)

Inaltii prelati ai BOR cer Parlamentului sa respinga proiectul Tariceanu – Ungureanu

Intr-o luare de pozitie fara precedent, dupa Academia Romana, si reprezentantii BOR cer Parlamentului sa voteze impotriva proiectului cuplului Tariceanu – Ungureanu, de uzurpare a Fundatiei Gojdu

FUNDATIA GOJDU,

27 februarie 2006

prin principalii ei reintemeietori,

Ierarhii ortodocsi din Mitropoliile Transilvaniei si Banatului,

catre

PARLAMENTUL ROMANIEI

CAMERA DEPUTATILOR

Mesaj transmis domnului deputat Aurelian Pavelescu de catre IPS Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Clujului, pentru a fi citit in sedinta plenului Camerei Deputatilor, in data de 27.02.2006.

Domnilor Deputati,

Potrivit agendei de lucru a Domniilor Voastre, astazi va revine indatorirea de a va pronunta, prin vot, in favoarea sau impotriva Ordonantei de Urgenta a Guvernului privitoare la Acordul Romano-Ungar din 20 octombrie 2005, care stipuleaza infiintarea Fundatiei Publice Ungaro-Romane “Gojdu”.

Avizul negativ pe care Comisia Juridica a Camerei Deputatilor l-a pronuntat in sedinta din 21 februarie a.c. este un semnal ca parlamentarii nostri au reusit sa invinga presiunile de tot felul, precum si campaniile de dezinformare asupra unei probleme care implica nu doar materialitatea unei mosteniri fabuloase, ci si demnitatea noastra nationala.

De aceea, reiterand afirmatia noastra, facuta prin presa, ca ne declaram impotriva acestui Acord si ca vom face toate demersurile legale pentru ca acesta sa nu fie validat de catre parlamentarii celor doua Camere, carora le vom atrage atentia ca sunt alesii nostri si ca principalul atribut al unui om politic este patriotismul, ne luam permisiunea de a interveni si in plenul de astazi al Camerei Deputatilor printr-un supliment de informatii extrase dintr-un bogat material documentar, dar si din explicatiile pe care Ministerul de Externe ni le-a inaintat recent si care, desigur, exprima punctul de vedere al Guvernului.

Dorind sa nu abuzam de timpul Domniilor Voastre, nu vom intra in amanunte si nu vom readuce la suprafata datele deja cunoscute, ci ne vom limita la cateva observatii pe marginea celor de ultima ora.

Observatii punctuale

1. Se pretinde ca Acordul nu desfiinteaza Fundatia Gojdu din Sibiu. In realitate, noua Fundatie Publica nu o desfiinteaza, ci prefera sa si-o anexeze prin racolarea a doi din membrii ei cu functii formale importante, obtinute intr-o perioada de absenta a autoritatii superioare bisericesti din Sibiu. Fundatia Gojdu ar urma sa devina un simplu organ consultativ al Fundatiei Publice.

Acordul din 2005 anuleaza drepturile din 1937

2. Se pretinde ca Fundatia Gojdu e libera sa actioneze pentru revendicarea bunurilor ce-i revin de drept prin Testamentul marelui mecena, dar in mod repetat i se atrage atentia ca va avea de luat in considerare, pe de o parte, enormele costuri ale unor demersuri juridice si, pe de alta, ca legislatia ungara nu prevede retrocedari de imobile nationalizate, in afara locasurilor de cult. Nimic insa despre sumele din conturile bancare. Se omite si mentiunea ca exista instante europene, cum sunt cele din Strasborg si Haga. Pe de alta parte, se eludeaza mentiunea ca, practic, Acordul Ungaro-Roman din octombrie 2005 il anuleaza pe cel din 1937, ratificat de parlamentele ambelor tari si inca valabil, singurul temei juridic prin care Fundatia Gojdu isi poate revendica drepturile. Cu alte cuvinte, Fundatia Gojdu poate sa ramana in fiinta, dar cu mainile legate.

3. Se pretinde ca Fundatia Publica nu are ca obiect mostenirea Gojdu, dar isi propune sa obtina o seama de cladiri din complexul budapestan al “Curtilor Gojdu”, chipurile spre a le salva de la transformarea lor in spatii comerciale.

Gojdu n-are nevoie de statuie de la MAE

4. Fundatia Publica isi propune sa ridice in acest complex o statuie a marelui filantrop (ceea ce, desigur, e foarte frumos!), dar uita ca Gojdu are deja o gigantica statuie morala, in al carei soclu sunt incrustate numele celor cateva mii de bursieri romani ortodocsi, printre care se numara Traian Vuia, Victor Babes, Octavian Goga, Aron Cotrus, Dumitru Staniloae, Ioan Lupas, Silviu Dragomir, Andrei Otetea, Constantin Daicoviciu si Ioan Scurtu. Or, statuia lui Gojdu nu va fi niciodata completa in lipsa miilor de tineri carora, in ultimele sase decenii, li s-a furat dreptul si posibilitatea de a fi beneficiarii burselor marelui filantrop si de a-si inscrie astfel numele in istoria culturii si spiritualitatii romanesti.

Guvernul de la Bucuresti canta pe acordurile Budapestei

5. Se pretinde ca Fundatia Publica (pe care Ministerul nostru de Externe o numeste “Romano-Ungara”) are la baza principiul paritatii. Iata insa si opinia partenerilor, asa cum reiese din stenograma sedintei din 21 noiembrie 2005 a Parlamentului ungar, cand noua Fundatie a fost ratificata, cu voiosie, in numai un sfert de ora, cu 107 voturi “pentru”, doua voturi “impotriva” si sapte “abtineri” (citam in traducere romaneasca). Németh Zsolt, deputat: “Acordul dintre Ungaria si Romania asupra problemelor averii Gojdu pune punct discutiei prelungite de multi ani. Esenta acestei probleme (…) este ca Romania renunta la revendicarea bunurilor materiale, pe care a formulat-o in 1998, ba chiar si anterior, in legatura cu averea lui Gojdu, si acest lucru inseamna, in acelasi timp, ca partea romana accepta punctul de vedere al Ungariei conform caruia, in 1953, tratatul de drept material a rezolvat problema averii Gojdu”. De partea sa, Bársony András, secretar de stat in Ministerul de Externe, afirma: “Gozsdu Manu, nobil ungur de nationalitate romana, in testamentul sau datat 4 noiembrie 1869, isi lasa intreaga avere acelor romani din Ungaria si Transilvania care sunt de religie ortodoxa rasariteana. (…) La 20 octombrie 2005 s-a semnat Acordul Guvernelor Republicii Ungare si Romaniei asupra infiintarii Fundatiei Publice Ungaro-Romane Gojdu. Pe baza Acordului, fundatia a fost infiintata ca fundatie publica ungara, competenta si functionarea sa ii revine Republicii Ungare si urmeaza sa fie inregistrata la Tribunalul Capitalei. (…) in virtutea Acordului, actul constitutiv al Fundatiei va fi elaborat pe baza normelor de drept din Ungaria”.

Domnilor Deputati,

Mitropolitii ortodocsi LAURENTIU al Ardealului, NICOLAE al Banatului, Arhiepiscopul ANDREI al Alba Iuliei, Episcopii TIMOTEI al Aradului, LUCIAN al Caransebesului, IOAN al Oradiei, JUSTINIAN al Maramuresului, IOAN al Covasnei si Harghitei si SOFRONIE al Romanilor din Ungaria va adreseaza intrebarea:

Sunteti convinsi ca Acordul Romano-Ungar din 20 octombrie 2005 ii aduce Romaniei vreun folos? Va rugam sa raspundeti prin votul Domniilor Voastre.

Din incredintare,

BARTOLOMEU ANANIA

Arhiepiscopul Clujului

(n.r. – titlul si intertitlurile apartin redactiei)

Pavelescu acuza “afacerea PNL – UDMR”

“Este evident ca problema Gojdu a devenit o afacere PNL-UDMR, toate celelalte partide parlamentare pronuntandu-se impotriva Acordului, ca si inaltii ierarhi ai BOR. Faptul ca nici ministrul de Externe si nici cei patru secretari de stat, in frunte cu celebrul Lucian Leustean, nu s-au prezentat la lucrarile plenului, incalcand Regulamentul Camerei, este un act de iresponsabilitate, care atinge zona infractionalitatii. Nici Bogdan Olteanu, ministrul pentru Relatia cu Parlamentul, nu s-a prezentat, desi ar fi putut acoperi procedura. Acesta tot din gruparea PNL-UDMR face parte”, ne-a declarat deputatul independent Aurelian Pavelescu. “Este vorba, clar, despre o conspiratie politica dintre acelea despre care vorbea Traian Basescu, atunci cand acuza ca marile acte de coruptie s-au realizat prin legi, coruptia fiind pe masa Guvernului. Ii acuz pe ministrii liberali ca prin incercarea de adoptare tacita a Acordului din 2005 nu fac decat sa confirme suspiciunea existentei unor fapte de coruptie la nivel inalt. In cazul neprezentarii, maine, in plen, a ministrilor sau secretarilor de stat, voi incunostinta DNA pentru realizarea de cercetari specifice. Este inadmisibil ca Parlamentul Romaniei, BOR, si romanii ortodocsi sa faca subiectul unor trocuri marunte regizate de cativa politicieni” – a mai afirmat Pavelescu.

Actiunea Guvernului, impotriva interesului national

Deputatul Aurelian Pavelescu a transmis doua scrisori deschise prin care solicita respingerea Acordului Gojdu semnat toamna trecuta de ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu si secretarul de stat al MAE maghiar Andras Barsonyi – scrisori adresate presedintelui Traian Basescu si membrilor Camerei Deputatilor.

In scrisoarea adresata deputatilor se arata ca “Scopurile ascunse sunt de natura juridica si vizeaza deposedarea definitiva a Fundatiei private, crestin-ortodoxe, “Gojdu” cu sediul la Sibiu, infiintata in 1870 de Andrei Saguna, potrivit testamentului lui Emanuil Gojdu”.

Deputatul Aurelian Pavelescu arata ca ratificarea Acordului semnat de ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu nu face altceva decat sa anuleze Conventia incheiata in anul 1937 intre guvernele de la Bucuresti si Budapesta, conventie care recunostea proprietatea Fundatiei Gojdu de la Sibiu asupra bunurilor care constituie mostenirea Gojdu ramase pe teritoriul Ungariei. (D.E.)

ONG-ul, neputincios in fata deciziilor politice Fundatia Gojdu de la Sibiu a fost trimisa in plan secund de disputele politice pe marginea mostenirii celebrului avocat budapestan. Aceasta fundatie ar trebui sa fie cea care administreaza averea lui Emanuil Gojdu. In acest moment insa, ea nu reprezinta mare lucru, deoarece soarta averii Gojdu se decide la Bucuresti. Daca acordul romano-ungar semnat in octombrie va fi aprobat de parlament in actuala forma, Fundatia Gojdu nu va mai insemna nimic. Istorie zbuciumata Fundatia a fost infiintata de Emanuil Gojdu in anul 1869, iar dupa moartea acestuia, in 1870, de ea s-a ocupat, zeci de ani, mitropolitul Andrei Saguna, fundatia fiind creata sub tutela mitropoliei. Dupa 1918, averea lui Gojdu a constituit obiect de litigiu intre statul roman si cel ungar, pana in 1940, cand partea ungara a recunoscut dreptul de proprietate al fundatiei asupra bunurilor de la Budapesta. Dictatul de la Viena a facut insa imposibila preluarea patrimoniului. Dupa al doilea razboi mondial, bunurile fundatiei au fost nationalizate iar, in 1953, la presiunea Moscovei, cele doua state au renuntat reciproc la orice pretentii, acordul cuprinzand si averea Gojdu. La scurt timp, fundatia de la Sibiu si-a incetat activitatea. Mitropolitul evita subiectul Fundatia a fost reinfiintata in 1996. Printre fondatori s-au numarat IPS Antonie Plamadeala, Mitropolit al Ardealului (decedat anul trecut) si IPS Nicolae Corneanu, Mitropolit al Banatului. Desi fundatia functioneaza sub tutela mitropoliei de la Sibiu, IPS Laurentiu Streza, actualul mitropolit, se fereste sa vorbeasca despre subiect: “Nu avem acceptul de la Sfantul Sinod sa discutam despre acest subiect. Sa se discute in parlament si sa rezolve alesii tarii aceasta chestiune.” Demersuri gresite la nivel inalt EVZ a stat de vorba zilele trecute cu istoricul Laurentiu Toma, pe tema mostenirii Gojdu

Ce a facut fundatia pentru recuperarea patrimoniului Gojdu?
S-au facut mai multe lucruri, dar, din pacate, toate demersurile se poticnesc acum in alta parte. Totul a luat-o intr-o directie gresita si ne referim aici la demersurile facute la nivel inalt. Cand s-a reinfiintat aceasta fundatie, scopul principal a fost acela de a reusi sa se redobandeasca patrimoniul nationalizat de regimul comunist din Ungaria. Ce demersuri s-au facut in acest sens? Am depus cerereri si s-au facut demersuri oficiale catre statul ungar, catre statul roman, dar si catre foruri europene abilitate, chiar si la Uniunea Europeana.
Din pacate, situatia este deosebit de complicata si miza este mare. Sunt imobile si bunuri importante pe teritoriul statului ungar. Sunt cladiri extrem de importante chiar in centrul capitalei Budapestei, dar si depozite bancare la care se adauga dobanda de-a lungul timpului. Cine credeti ca va beneficia totusi pana la urma de averea asta?
Tot patrimoniul lui Emanuil Gojdu este al fundatiei care ii poarta numele si este clar ca noi ne vom ocupa de administrarea acestuia in continuare.
Trebuie specificat insa ca Mitropolia Ardealului, respectiv Biserica Ortodoxa este forul tutelar pentru aceasta fundatie. Decizia se ia luni Deputatii vor vota luni ordonanta care aproba acordul romano-ungar semnat in octombrie 2005, privind infiintarea Fundatiei Publice Romano-Ungare “Gojdu”. Aceasta ar urma sa aiba sediul la Budapesta, la Curtile Gojdu, si sa fie stipendiata in mod egal de statul roman si cel ungar. Banii necesari cumpararii imobilelor care i-au apartinut lui Gojdu ar urma sa fie asigurati in mod egal de statul roman si cel ungar. Prin acest acord, Fundatia Gojdu de la Sibiu isi pierde practic obiectul de activitate. Presedintele PD Emil Boc a anuntat ieri ca textul nu poate fi promovat in actuala formula. “Singura modalitate este sa se includa in mod clar prevederea ca acest acord nu aduce atingere Fundatiei din Sibiu si nu impiedica respectarea testamentului lui Emanuil Gojdu. Fara acest amendament, proiectul va fi respins”, a precizat Boc.
Joi, 2 martie 2006

ÎPS Laurenţiu Streza, mitropolit al Ardealului, a declarat, ieri, în plenul Senatului, că Fundaţia Gojdu cu sediul la Sibiu este recunoscută de către BOR ca ?singura moştenitoare legală? a bunurilor patrimoniale care au aparţinut avocatului Emanoil Gojdu.
Într-o cuvântare în care a arătat că regretă că prezenţa sa în Senat a produs discuţii, ÎPS Laurenţiu Streza, în calitatea sa şi de preşedinte al Fundaţiei Gojdu din Sibiu, a susţinut că ?din punct de vedere moral şi legal, de moştenirea Gojdu nu poate dispune nici statul român, nici statul maghiar, aceasta nefiind proprietate de stat, ci proprietate privată?.
Vorbind în numele celor 15 înalţi ierarhi ortodocşi din Transilvania, Banat şi Ungaria, ÎPS Laurenţiu Streza a declarat că au fost surprinşi că în ?Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare, prin înfiinţarea unei noi fundaţii, care va dispune de întreaga moştenire a lui Emanoil Gojdu, din Ungaria şi România, s-a exclus moştenitorul testamentar, adică acea parte a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania, care ţine de legea răsăriteană ortodoxă?.
El a mai arătat că moştenirea avocatului ardelean a intrat în administrarea Fundaţiei Gojdu, pusă sub patronajul Mitropoliei Ardealului, printr-un acord semnat de România şi Ungaria în anul 1937. Noul acord dezbătut de Senat anulează, potrivit reprezentantului Bisericii, actul încheiat anterior.
?Dreptul de moştenire şi administrare a proprietăţilor, conform testamentului, îl are această Fundaţie Gojdu, care din 1996 şi-a reluat activitatea la Sibiu?, a mai afirmat ÎPS Laurenţiu.
El a amintit şi despre o hotărâre a Sinoului BOR din 4 aprilie 2003, potrivit căreia ?Fundaţia Gojdu este recunoscută de către BOR ca singura moştenitoare legală a bunurilor patrimoniale naţionalizate de cele două state comuniste ? Ungaria şi România ? în 1952?.

Motto: „Pânã la identificarea unei soluţii politice, dialogul juriştilor de drept
internaţional nu este suspendat Pãrţile continuã sã negocieze şi se strãduiesc sã evite,
pe cât posibil, recurgerea la un terţ sau iniţierea demersurilor de revendicare în justiţie
a imobilelor de cãtre adevãratul proprietar”. ( Bicentenar Emanuil Gojdu. Editura
Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 186-187 )

Potrivit istoricmlui roman Tacitus, istoria trebuie scrisâ “sine ira et Studio” adicã, fãrã urã şi pãrtinire sau, adaptând adagiul la vremurile de azi, farã intenţia de a manipula opinia publicã. De aceea, îmi fac o datorie de conştiinţă din a scrie o pagină din istoria vie, personal trâită, a Fundaţiei Gojdu, ajunsã azi din nou în atenţia opiniei publice româneşti datoritã unui destin vitreg ce i-a marcat glorioasa existenţă şi care se pare cã o urmãreşte în continuare. O pagină în care să lămuresc anumite aspecte ignorate sau trecute voit sub tãcere în recentele luâri de poziţie prezentate de presa scrisă şi prin intermediul mijloacelor audio-vizuale.

De aceea voi prezenta, pe etape, un scurt istoric al Fundaţiei Gojdu.

1.1. Perioada 1870 – 1918
A fost înfiinţatã prin actul testamentar din 4 noiembrie 1869, alcătuit de marele mecena al neamului românesc avocatul şi omul politic Emanuil Gojdu,care s-a nãscut la Oradea, la 9 februarie 1802.
A început sâ funcţioneze după moartea ilustrului sãu întemeietor, care a survenit la 23 ianuarie / 3 febmarie 1870.
Prin testamentul sãu Gojdu a lăsat o parte din averea sa ( rãmasã dupã achitarea datoriilor, după împlinirea prevederilor legate de moştenirea cuvenită soţiei sale şi dupâ achitarea cheltuielilor legate de înmormântarea sa) “acelei părţi a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania, care se ţine de credinţa răsăriteană ortodoxă (art. 7 ), pentru a se înfiinţa fundaţia ce îi poartã numele, care a fost pusã sub patronajul Mitropoliei ortodoxe a Ardealului, cu sediul la Sibiu.
A hotârât să fie condusă de o Reprezentanţã – alcãtuită din ierarhii ortodocşi români din Ungaria şi Transilvania şi un număr de laici – care avea, în primul rând, sarcina de a administra averea sa , pentru a o spori, în condiţii avantajoase Gojdu însuşi a alcãtuit un grafic de capitalizare a veniturilor sale şi de acordare a burselor, în patru mari etape ( fiecare de câte 50 de ani), între anii 1871-2071, „ având în vedere prosperitatea şi înflorirea Patriei, a Bisericii răspritene ortodoxe şi a naţiei române”.
Dupâ ce prevederile testamentare au fost îndeplinite, averea realã rămasă pentru fundaţie a fost de aproximativ 93 000 florini.
În decurs de douâ decenii, cu perseverenţã şi pricepere membrii Reprezentanţei Fundaţiei Gojdu au sporit averea acesteia. În 1883 a fost cumpărată casa de pe str. Dob, nr. 16; în 1884 casa de pe str. Hollo nr.8; în 1888 casa, terenul intravilan şi via din Oradea. Între anii 1903-1905 au fost construite 7 clãdiri ( numite Curtea Gojdu ) între străzile Kiraly nr. 13 şi Dob nr.16 şi s-a modemizat casa de pe str. Hollo nr. 8.(39 de apartamente, 45 de prãvãlii la parter şi douã locuinţe pentru portari).
În 1916 existau aproximativ 2000 de acţiuni în bãncile din Budapesta, în valoare de 6. 500. 934 coroane.
În 1918 valoarea totalã a averii Fundaţiei Gojdu a ajuns la peste 10.000.000 coroane.
Între 1870-1918 s-au acordat: 4 455 de burse pentru studenţi ( care au studiat la universităţile din Viena, Pesta, Graz, Berlin, Zurich, Chemnitz, Mariabrunn, Jena, Karlsruhe, Leipzig  şi au ajuns elita intelectualităţii româneşti) şi elevi, în valoare totalã de 1 117. 292 fl. şi 1 481 458 de coroane, 98 ajutoare ocazionale, în valoare de 80 409 fl. şi 344 442 coroane.

1. 2. Perioada 1918 – 1952

Dupã primul rãzboi mondial averea Fundaţiei Gojdu a rãmas aproape în întregime în Ungaria. Reprezentanţa se afla la Sibiu iar Administraţia bunurilor la Budapesta. Prin articolul 249 al Tratatului de pace de la Trianon, Ungaria a fost obligatã să restituie proprietarilor de drept toate fundaţiile. De bunurile Fundaţiei Gojdu beneficiau românii ortodocşi din România (90), lugoslavia şi Cehoslovacia ( 6) şi Ungaria (4).
Reprezentanţa din Sibiu a început demersurile pentru ca Mitropolia Ortodoxă a Ardealului sã îşi afirme drepturile legitime asupra acestei averi.
În acest sens a intervenit pe lângã Guvemul României să facã demersurile diplomatice necesare.
În 1924 s-a încheiat un Acord provizoriu , în baza câruia fundaţia a putut dispune liber , timp
de 3 ani, de averea mobiliarã şi imobiliară de la Budapesta.
În 1927 Guvemul Ungariei a blocat conturile fundaţiei din băncile budapestane (dar a obligat-o să îşi depunâ în continuare veniturile ,obţinute din închirieri, în aceste conturi) şi a cerut României să ofere despãgubiri pentru maghiarii din Transilvania.
Au urmat o serie de tratative între cele douã pârţi la Paris (1930), Sibiu(1931), Cluj (1931, 1932), Budapesta (1931), Bucureşti ( 1932,1934 ), în urma cãrora s-a ajuns la Acordul definitiv încheiat la Bucureşti la 27 octombrie 1937. În termen de 30 zile de la ratificarea Acordului, Ungaria trebuia sã restituie României întreg patrimoniul Fundaţiei Gojdu (clãdirile, bani şi 2306 acţiuni bancare, precum şi arhiva ) pentru a fi pus la dispoziţia Reprezentanţei sibiene. România trebuia să dea Ungariei bani pentru a se constitui o fundaţie pentru românii ortodocşi din Ungaria. România a ratificat acest acord la 5 mai 1938 şi Ungaria la 20 iunie 1940. Prevederile sale nu au fost aplicate, datorită evenimentelor ce au survenit după Diktatul de la Viena, din 30 august 1940.
Supusă vicisitudinilor istoriei şi vremelnicelor stăpâniri, Fundaţia Gojdu a fost obligată să    îşi încheie activitatea în anul 1952, ca urmare a naţionalizării bunurilor sale mobile şi a imobilelor din Budapesta de cãtre statul ungar, precum şi datorită măsurilor similare luate de statul român.

1.3.

În baza legii XXXII din 1991, statul maghiar a trecut în proprietatea parohiei ortodoxe române din Budapesta clâdirea din str. Hollo nr. 8 şi a oferit Vicariatului ortodox român din Gyula suma de 43 milioane forinţi (achitată în douã tranşe, în 1993 şi 1994), drept despăgubire pentru spaţii din celelalte imobile (aprox. 2000 metri pãtraţi) utilizate de personalul de cult deservent, pânã la naţionalizarea din 1952. Celelalte clădiri au fost trecute în proprietatea autoguvernãrii (primăriei) sectorului VII din Budapesta, în raza cãreia sunt situate. Legislaţia ungarã nu permite restituirea in integrum a bunurilor nationalizate de fostul regim comunist Foştii proprietari au fost despăgubiţi cu sume modice, bunurile naţionalizate fiind mult subevaluate. Sub ochii nepãsători ai Uniunii Europene, care a aplicat un dublu standard pentru statele ce urmau să-I devinã membre, Ungaria continuã practica naţionalizărilor comuniste, încălcând conştient dreptul de proprietate privată, consfinţit în prevederile dreptului internaţional.

1.4.Perioada 1996-2006

In această perioadă, la conducerea Reprezentanţei s-au aflat:
– Mitropolitul Antonie Plămãdealã – preşedinte onorific ( 1996 – 2005);
– Prof. univ. dr. loan Aurel Pop – preşedinte ( 1996- decembrie 1999 );
– Conf. univ. dr. Pavel Cherescu – secretar (1996 – decembrie 1999 ), preşedinte ( decembrie 1999 – 15 martie 2001 ), secretar ( din 15 martie 2001);
– Conf. univ. dr. Aurel Pavel – secretar ( decembrie 1999 – 15 martie 2001 ), preşedinte ( din 15 martie 2001 ).
In anul 1996 ierarhii ortodocşi din mitropoliile Ardealului şi Banatului, împreunâ cu un grup de intelectuali bãnăţeni şi transilvãneni (21 de persoane pe care le-am contactat personal în localitãţile Sibiu, Cluj-Napoca, Oradea, Arad şi Timişoara, propunându-le sã accepte calitatea de membri ai fundaţiei ce urma să îşi reia activitatea) au reînfiinţat Fundaţia Gojdu, cu respectarea prevederilor legale româneşti în vigoare. în spiritul idealurilor pe care Emanuil Gojdu le-a slujit întreaga viaţã, fundaţia îşi propune sã militeze şi să acţioneze pentru cultivarea valorilor culturii româneşti, pentru facilitarea contactelor între românii de pretutindeni, pentru încurajarea şi susţinerea cercetărilor în domeniul istoriei şi culturii poporului român şi ale popoarelor vecine din spaţiul comun al Europei Centrale.
Pentru a se impune in conştiinţa opiniei publice – evident şi în cea a autoritãţilor române – Fundaţia Gojdu a realizat, în toamna anului 1996, filmul „Strada românească din Budapesta”, în regia lui Tudor Artenie (Pro TV).
În fiecare an – începând din 1997 – Reprezentanţa Fundaţiei Gojdu a organizat întâlniri la Mănăstirea Sâmbâta de Sus şi la Sibiu, la care au fost invitaţi toţi ierarhii – mitropoliţii şi episcopii ortodocşi din Ardeal şi Banat, ceilalţi membri ai fundaţiei, profesori de teologie, reprezentanţi ai Senatului României, ai Camerei Deputaţilor, ai Ministerului de Exteme, Ministerului Culturii şi Cultelor, Ministerului de Finanţe, Departamentului Informaţiilor Publice, Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni ş.a. La aceste întâlniri, dintre ierarhi au participat doar P.S. loan Mihălţan al Oradiei, Sofronie Drincec (Gyula), Daniil Stoenescu (Vârşeţ) şi Visarion Răşinăreanu, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.
Tot din 1997 fundaţia a reluat şirul acţiunilor pentru recuperarea bunurilor sale naţionali-
zate,  din Ungaria şi România. In acest scop au fost trimise numeroase memorii miniştrilor
de exteme ai României ( Andrei Pleşu, Adrian Severin, Radu Vasile, Adrian Năstase ),
prin care s-a solicitat ca problema recuperãrii bunurilor fundaţiei sã fie pusã, spre rezolvare, pe
agenda întâlnirilor bilaterale româno-maghiare.
La 9 februarie 1998 senatorul prof. univ. dr. Tiberiu Vladislav a prezentat problema Fundaţiei Gojdu în Senatul României, precizând că România are datoria morală de a cere Ungariei ca, în context european, să reconsidere statutul proprietăţilor Fundaţiei. Sub îndrumarea domniei sale s-a constituit un „Gmp de iniţiativă” – alcãtuit din reprezentanţi ai M.A.E., M.E.N., din Secretariatul de Stat pentru Culte, Departamentul pentru Informaţii Publice, Fundaţia Gojdu, cãrora li s-au alăturat senatorii Alexandru Paleologu, Emil Tocaci, Dinu Scrieciu, Vasile Ungureanu, deputatul Sorin Stănescu şi reporterul Tudor Artenie , cu scopul de a determina autorităţile române şi maghiare sã înceapă discuţiile asupra patrimoniului Fundaţiei Gojdu.
În pofida acestor demersuri, autoproclamata proprietară – primăria sectorului VII din Budapesta – a scos la vânzare, în anii 1998 şi 1999, clădirile din Curtea Gojdu, deşi i s-a adus la cunoştinţã faptul cã imobilele sunt revendicate de fundaţia sibiană. După o licitaţie trucatã, ce a prevăzut clauze secrete pentru noul proprietar, clădirile au intrat în posesia firmei Magyar Ingatlanbefektetesi R.T. , parteneră a firmei cipriote Hollyworld Enterprises Itd.”, cu sediul in Limasol, care au declarat cã vor sã renoveze clădirile şi să realizeze un modem complex comercial.
Dar, datorită intervenţiei Fundaţiei ( reprezentată de preşedintele Pavel Cherescu ) – care la 18 ianuarie 2000 a chemat în judecată Primãria sectorului VII Budapesta, cerând anularea licitaţiei şi desfîinţarea actelor administrative din 1952, iar la 15 mai 2000 a adresat un memoriu direct cãtre cele douã firme – noii „proprietari” ai clădirilor din Curtea Gojdu nu şi-au pus planurile în aplicare, în aşteptarea hotărârii judecãtoreşti. Cu abilitate instanţele de judecatã din Budapesta au îndepărtat pericolul, tergiversând judecarea cauzei şi solicitând fundaţiei noi dovezi în legãturã cu dreptul ei de proprietate asupra acelor bunuri.
Lipsitã de mijloace financiare care sã-i permitâ sã se angajeze într-un proces de lungã durată cu statul maghiar ( avocaţii contactaţi de mine la Budapesta cereau sume exorbitante, datorită valorii mari a clădirilor de acolo; dr. Szilagyi Ferenc a cerut 10  din valoarea clãdirilor), fundaţia a acceptat în continuare sprijinul statului român, oferit prin experţi MAE.
In anul 2002 s-au organizat manifestãri consacrate împlinirii a 200 de ani de la naşterea lui Emanuil Gojdu. Marele mecena a fost comemorat la Budapesta ( 9 februarie), Oradea (21 februarie), Budapesta ( 26 octombrie ), Bucureşti ( Academia Românâ, 30 octombrie ). Bicentenarul Gojdu s-a încheiat prin simpozionul ştiinţific organizat la mânãstirea Sâmbãta de Sus în zilele de 8-9 februarie 2003. Bicentenarul a prilejuit apariţia următoarelor lucrări: Maria Berenyi, Vîaţa şi activitatea lui Emanuil Gojdu. 1802-1870, Giula 2002; Pavel Cherescu, Un umanist român: marele mecenat Emanuil Gojdu (1802-1870), Bucureşti, 2002; Comel Sigmirean, Aurel Pavel, Fundaţia Gojdu. 1871-2001, Târgu Mureş, 2002 (toate prezentate la simpozionul de la Budapesta, în 9 februarie), Emanuil Gojdu . Bicentenar, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003 (comunicârile prezentate la Academia Română, la 30 octombrie; cele semnate de Irina Donciu, Bogdan Aurescu şi Ioan Gâlea au fost prezentate la simpozionul din 8-9 februarie 2003). La solicitarea mea, din 18 noiembrie 2002, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a emis actul nr. 1135 din 14 aprilie 2003. Prin el se recunoaşte faptul cã actuala Fundaţie Gojdu de la Sibiu este „continuatoare şi moştenitoare legitimă a instituţiei care şi-a desfăşurat activitatea până în anul 1952″, motiv pentru care „este singura îndreptãţitã sã dobândeascã patrimoniul care i-a fost abuziv naţionalizat în Ungaria şi România”.
Totodată, pentru rezolvarea problemelor Fundaţiei Gojdu s-au implicat şi alte oficialitãţi  româneşti şi s-au purtat o serie de discuţii la nivel de prim-miniştri, renãscând speranţele recuperării patrimoniului aflat la Budapesta.
Au urmat apoi o serie de întâlniri bilaterale, la nivel de experţi: 28 noiembrie   2002-Budapesta, a participat Pavel Cherescu – au fost prezentate argumentele juridice şi diplomatice pentru recuperarea patrimoniului aflat la Budapesta; 11 decembrie 2002 – Bucureşti; 18 iulie 2003-Bucureşti, comisie mixtã interguvemamentală; 14 -16 septembrie 2003 – vizita preşedintelui Iliescu la Budapesta ; 11 noiembrie 2003 – Budapesta ; 10 martie 2004 – Budapesta ; 5-6 aprilie 2004 – Budapesta ; 15 iunie 2004 – Bucureşti; 20 mai 2005 – Budapesta; 5 septembrie 2005 – Budapesta; 20-21 noiembrie 2005 – Budapesta. La o parte din întâlnirile care au avut loc în perioada 2003-2005 Fundaţia Gojdu a fost reprezentată de cãtre preşedintele Pavel Aurel şi vicepreşedintele Comel Sigmirean. Publicarea stenogramei şedinţei Parlamentului de la Budapesta, din 21 noiembrie 2005 ( ziarul Ziua, 2 martie a.c. ), aruncă o nouă lumină asupra discuţiilor care au avut loc între anii 2003-2005. Ele au fost purtate în spiritul înţelegerii convenite la Budapesta, la 29 noiembrie 2002, între prim miniştrii Ungariei şi României, care au hotărât că problema păstrării moştenirii spirituale a lui Emanuil Gojdu va fi rezolvatã prin înfiinţarea unei fundaţii publice comune. La 1 decembrie 2002, la întâlnirea cu membrii comunitãţii române din Budapesta, premierul Adrian Năstase a declarat: „Vreau sã ne concentrăm foarte mult pe Fundaţia Gojdu. Ea poate să însemne o ocazie excepţionalã pentru a stabili aceste legãturi într-o modalitate mult mai bunã… Vreau sã vã spun cã am discutat cu domnul prim-ministru Medgyessy despre Fundaţia Gojdu şi despre rolul pe care această Fundaţie ar putea sã-l joace sub numeroase aspecte. Urmeazã ca în termen de o sãptãmânã – şi poate ne ajutaţi – sã oferim la nivelul miniştrilor de externe, formula cea mai bună din punct de vedere al organizării viitoare, inclusiv pentru realizarea unui muzeu care sã semnifice relaţiile noastre în trecut, dar şi în crearea unei burse care sã permită o cunoaştere mai bunã la nivelul românilor şi maghiarilor.”
Soluţia gãsită a fost prezentată de partea românã la 11 decembrie 2002, la Bucureşti, sub forma unui „ proiect de strategie comună româno-ungară pentru respectarea memoriei lui Emanuil Gojdu care prevedea înflinţarea unei filiale a Fundaţiei Emanuil Gojdu cu sediul la Sibiu, la Budapesta, cu personalitate juridicã, în conformitate cu dreptul ungar. Filiala budapestană urma să devină „fundaţie de utilitate publică”, să beneficieze de aportul financiar al guvernelor României şi Ungariei şi să intre în proprietatea efectivã a imobilelor aflate la Budapesta. La conducerea noii fundaţii urmau să participe – cu titlu onorific – prim-miniştrii sau miniştrii de exteme ai României şi Ungariei. De asemenea, în Curţile Gojdu din Budapesta urmau să funcţioneze: Institutul Parteneriatului Strategic Româno-Ungar, Muzeul memorial „Emanuil Gojdu”, Biblioteca bilingvã „Emanuil Gojdu”, Liceul bilingv „Emanuil Gojdu”, Bursa comună „Emanuil Gqjdu” acordată de Fundaţie. Dar, după cum afirma un distins funcţionar al MAE român în februarie 2003, „până la identifîcarea unei soluţii politice, dialogul juriştilor de drept internaţional nu este suspendat. Pãrţile continuã să negocieze şi se străduiesc să evite , pe cât posibil, recurgerea la un terţ sau iniţierea demersurilor de revendicare în justiţie a imobilelor de cãtre adevăratul proprietar”. (Vezi: Emanuil Gojdu. Bicentenar, p. 186-187 ) Adică, de către Fundaţia Gojdu de la Sibiu . Este o afirmaţie şocantă, care demonstreazã faptul cã ne aflăm în faţa unui furt incalificabil, pus la cale în mod conştient, în detrimentul Bisericii Ortodoxe Române şi al beneficiarilor de drept ai prevederilor testamentului lui Emanuil Gojdu – tinerii români de azi – de cãtre autorităţile statului român în cârdãşie cu autorităţile de stat maghiare.
Este chintesenţa planului machiavelic pus la cale de către cei ce se fac vinovaţi de nedreptăţirea din nou a beneficiarilor morali ai testamentului lui Gojdu, de către cei care îi asigurau pe membrii fundaţiei sibiene de sprijinul lor necondiţionat în recuperarea bunurilor naţionalizate în Ungaria. Este esenţa conspiraţiei româno-ungare la adresa lui Gojdu şi a fundaţiei sale, ale cãrei iţe încâlcite duc spre funcţionari de rang înalt din cadrul M.A.E. român. Spre epigonii de azi care, cu nevrednicie, calcã pe urmele marelui Titulescu, artizanul Acordului din 1937, necinstindu-i memoria.
La intâlnirea de la Budapesta, din 15 septembrie 2003, preşedintele Ferenc Mladl i-a cerut preşedintelui Ion Iliescu să accelereze procesul de restituire a bunurilor care au aparţinut bisericilor maghiare din România, referindu-se în mod special la palatul episcopal din Oradea (care adãposteşte Muzeul Ţãrii Crişurilor n.n.) şi la clãdirea Bibliotecii Bathianeum din Alba Iulia în privinţa căreia partea maghiarã ar dori ca să funcţioneze conform destinaţiei exprimate prin testament”. De asemenea, Mladl a apreciat buna colaborare dintre PSD şi UDMR în domeniul retrocedãrii bunurilor bisericilor maghiare din România. Iar Iliescu 1-a asigurat cã autoritâţile de la Bucureşti caută sã rãspundã în sens pozitiv cererilor de restituire. Cei doi preşedinţi au abordat apoi, deschis, problema Gojdu. Mladl a spus că guvernul de la Budapesta a adoptat o hotãrâre de constituire a unei fundaţii româno-ungare, în spiritul testamentului lăsat de Emanuil Gojdu (sic!) şi că este dispus ca, împreunâ cu partea românâ, sã finanţeze această fundaţie, oferind şi o clâdire în care să funcţioneze, pentru reanimarea spiritului lui Gojdu”. Iliescu a apreciat hotãrârea guvemului ungar şi a declarat cã „autorităţile de la Bucureşti vor organiza în incinta caselor Gojdu o bibliotecă, un muzeu Emanuil Gojdu, un institut al parteneriatului româno-maghiar, care sã funcţioneze ca un centru de cultură românesc”.
Intâlnirile româno-maghiare au continuat. Pãtruns de spiritul lor, la 25 aprilie 2004, ministrul român de exteme Mircea Geoanã, împreună cu ministrul ungar al culturii Istvan Hiller, a atârnat o placă de bronz pe clădirea din str. Hollo nr. 8, în care se aflã capela parohiei ortodoxe române din Budapesta,  pe care scrie: „Curţile Gojdu păstreazã amintirea marelui mecena al românilor din Ungaria şi de pretutindeni. Guvernul român şi Guvernul ungar înfiinţeazã o Fundaţie comună în spiritul lui Emanuil Gojdu (1802 -1870) şi al prieteniei dintre cele două popoare”. Totodatã, Mircea Geoanã a declarat cã România va înfiinţa Fundaţia, Biblioteca bilingvã, Muzeul memorial, Institutul Parteneriatului Strategic Româno-Ungar şi va acorda burse pentru elevii români şi maghiari şi a calificat evenimentul la care a participat drept un „act de exorcism al unei părţi dureroase a trecutului nostru comun.”
Alegerile generale din 2004 au reconfigurat scena politicã românească. Fãră a calcula urmãrile reale ale tratativelor duplicitare purtate de PSD, care a iniţiat jocul periculos al trãdării idealurilor lui Gojdu (pe fondul absenteismului nejustifîcat manifestat de mitropoliţii şi episcopii ortodocşi din Transilvania şi Banat, mai puţin sau deloc interesaţi la acea orã de demersurile fundaţiei sibiene ), reprezentanţii PNL au vãzut în continuarea şi finalizarea acestora un motiv de mândrie, un prilej nesperat de a-şi adjudeca o „victorie de palmares”. Cu gust amar, dar profitabilã pentru cei care se vor instala la cârma fundaţiei comune. Conform dezvâluirilor, între membrii acesteia se află chiar ministrul de exteme, Mihai Răzvan Ungureanu. Care a girat continuarea tratativelor bilaterale, ce au culminat cu definitivarea textului Acordului redactat de cãtre Ungaria şi propus în cadrul şedinţei guvemamentale comune, care a avut loc la Bucureşti, la 20 octombrie 2005. Fiind la curent cu mersul tratativelor celor două guverne, în primăvara anului 2004, în preajma sãrbătorii Sfintelor Paşti, firma Magyar Ingotlan a vândut clãdirile Gojdu companiei israeliene Autoker Holding Rt. Si au sărbătorit evenimentul cu mare fast şi – ca o dovadă a sfidării şi desconsiderãrii faţã de fundaţia sibiană – pantagruelicul festin a avut loc chiar în curţile Gojdu.
Pentru ca ipocrizia sã fie fară cusur, „sprijinitorii” din MAE au sfatuit fundaţia sibiană să revendice imobilele pe care le-a avut în ţarã, la Oradea şi Cluj, unde la ora actualã se află pe rol procese intentate Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Bihorului şi Sãlajului ( pentru casa în care s-a nãscut Emanuil Gojdu).
Acesta este contextul în care reprezentanţii MAE ungar şi cei ai MAE român au decis înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu” care face obiectul Acordului dintre cele douã guverne, semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005 (care, potrivit art. 2 din Acord devine singura proprietarã a imobilelor budapestane).
Aşadar artizanii şi principalii responsabili ai încheierii Acordului din 20 octombrie 2005 sunt, alături de omologii lor maghiari, prim miniştrii şi miniştrii de exteme ai României, respectiv Adrian Nãstase, Mircea Geoană, Câlin Popescu Târiceanu şi Mihai Rãzvan Ungureanu.
Acordul în sine şi OUG nr. 183 ( de ratificare a acestuia ) au stârnit vii reacţii şi dezbateri aprinse în Parlamentul României şi în mass-media ( presa scrisã şi audiovizuală). Neconstituţionalitatea Acordului şi a OUG nr. 183 au fost evidenţiate de cãtre deputatul Aurelian Pavelescu ( independent ) care a prezentat la 26 ianuarie 2006, un Raport asupra uzurpãrii moştenirii lui Emanuil Gojdu de cãtre Guvernul României. De asemenea şi deputatul Adrian Moisoiu a rostit în plenul Camerei Deputaţilor, in şedinţa din 7 februarie a.c. declaraţia intitulată “Pânã când atâta obedienţã faţã de Budapesta?”
Ziarul Ziua a publicat, la rândul sãu, numeroase luãri de poziţie: Marele jaf (9 februarie);  Bani publici pentru Averea „Gojdu” (10 febmarie ); MAE: Gojdu ar sprijini, dacã ar fi în viaţã, Guvernul Tãriceanu (11februarie ); PSD aruncă pisica la Tãriceanu (14 februarie 2006, luare de poziţie – cu multe inadvertenţe – a fostului secretar de stat în MAE, Cristian Diaconescu, „implicat” direct în aceste negocieri, câruia ţin să îi aduc la cunoştinţă pe această cale că a existat mereu o singurã Fundaţie Gojdu, cea de la Sibiu); Bani publici pentru o fundaţie fantomã (16 febmarie ); Marea cârdâşie Gojdu; Ungaria încã nu recunoaşte Tratatul de la Trianon; Acordul Gojdu este o înşelătorie (17 febmarie ); Noua Fundaţie nu are nimic în comun cu Testamentul Gojdu (21 februarie ) – interviu acordat de IPS Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, membru al Reprezentanţei fundaţiei sibiene; Biserica merge în Parlament să apere Gojdu ( 3 martie 2006 ) ş.a.
Autorii acestor luări de poziţie condamnă uşurinţa cu care diplomaţii români – animaţi de ideea reconcilierii româno-ungare, după modelul franco-german – permit Ungariei să întreţină un diferend pe care 1-au creat în urmã cu peste 85 de ani. Şi – mai grav, prin acest act unilateral s-au creat premizele izbucnirii unui conflict deschis între Biserica Ortodoxă Română (singura îndreptăţitã să administreze bunurile fundaţiei aflate sub patronajul său, potrivit testamentului lui Gojdu) şi statul român transformat , prin Acordul din 20 noiembrie 2005, in complice al Ungariei la nedreptul act din 1952, prin care a fost naţionalizat patrimoniul budapestan al fundaţiei sibiene.
Judecat prin prisma implicaţiilor majore pe care le-a generat, Acordul semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005 este o mare victorie a diplomaţiei maghiare asupra diplomaţiei româneşti. O diplomaţie care, dupã 1989 , şi-a tumat cenuşă în cap (ca semn al neputinţei) şi a adoptat în faţa adversarilor poziţia struţului, aflându-se mereu în defensivă şi facând impardonabile concesii în detrimentul interesului naţional, în faţa Rusiei (cu tezaurul de la Moscova), în faţa Ucrainei (cu insula Serpilor) şi acum în faţa Ungariei, cu bunurile Fundaţiei Gojdu.  Frecvenţa acestor atitudini a condus la scăderea respectului altor state faţă de România, transformându-se într-un atentat la demnitatea noastră naţionalã. Toţi trebuie să cunoască şi să recunoascâ faptul că cele opt clãdiri din Curţile Gojdu — construite de cãtre fundaţie – sunt o palmã de pâmânt românesc în inima Budapestei. O palmă de pâmânt pe care nimeni nu are dreptul să o scoată la mezat şi să renunţe la moştenirea lãsatã de Gojdu doar neamului românesc.
Oricâte condiţii ar fi pus diplomaţii maghiari, în tentativa lor de a perpetua un act samavolnic de sorginte comunistã, diplomaţii şi guvernanţii noştri aveau datoria moralã de a cere ca bunurile disputate sâ revină proprietarului de drept: Fundaţia Gojdu cu sediul la Sibiu.
Aceasta în contextul în care România restituie , pe bandă rulantă, toate bunurile solicitate de maghiarii din Transilvania , la insistenţele faţişe ale Budapestei, care însă nu a restituit în naturã bunurile naţionalizate în Ungaria. Şi care nu a ratat nici un moment – din 2002 prin intermediul lui Hungarian Human Rights Fundation, care are sediul la New York – de a acuza România în faţa forurilor intemaţionale ( ex:Varşovia, adunare OSCE, octombrie 2004) pentru că nu a restituit încâ în totalitate bunurile naţionalizate de fostul regim comunist. Fârã îndeplinirea acestei minime condiţii morale, în cazul ratificãrii Acordului din octombrie 2005, fundaţia sibianã pierde pentru totdeauna orice posibilitate de a mai recupera patrimoniul ce i-a fost naţionalizat, prevederile testamentului lui Gojdu nemaiputând fi puse în aplicare de cãtre instituţia pe care a creat-o în beneficiul neamului românesc. Iar Fundaţiei sibiene – în lipsa fondurilor şi a bunurilor materiale ce îi revin de drept şi pe care cele douã state le naţionalizează din nou – nu-i râmâne decât sã se desfiinţeze.
Votul din Camera Deputaţilor, din 30 martie 2006 – prin care s-a respins OUG nr. 183 şi implicit Acordul din 20 noiembrie 2005, la limitã de vot şi dupã îndelungate şi tensionate dezbateri – a demonstrat cã trădarea lui Gojdu şi a idealurilor sale poartã astãzi un nume distinct: reprezentanţii MAE român şi deputaţii coaliţiei aflate la guvemare – PNL, PD, PC şi UDMR.
…Guvemele, prim miniştrii şi miniştrii de exteme vin şi pleacă de pe scena politicã românească.
Dar Gojdu – prin faptele sale, al cãror corolar îl reprezintă fundaţia care îi eternizează numele – rãmâne veşnic în sufletul şi în conştiinţa românilor, aşa cum a dorit, mărturisind: „ Ca fiu credincios al Bisericii mele laud Dumnezeirea, căci m-a creat român; iubirea ce o am faţã de naţiunea mea, neîncetat mă face să stărui în faptă pentru ca şi după moarte sã pot erumpe de sub gliile mormântului spre a putea fi pururi în sânul naţiunii mele.

Conf. Univ. dr.Pavel Cherescu
Secretarul Fundaţiei Gojdu

*VLADICA ANTONIE – “MARELE INVATATOR”*

Va multumim foarte mult pentru tot ce faceti ca Basarabia sa nu fie Lasata in prada ignorantei. Aici foarte multe lucruri se pot face cu
eforturi mici, dar foarte precis punctate. Despre o asemenea lucrare va scriu in mod special mai jos, de fapt fiind vorba despre un proiect PLAMADEALA in Basarabia care nu-l prea cunoaste:
Vineri, 1 septembrie 2006, am fost la Stolniceni, patria Inaltului Antonie impreuna cu Laurentiu Toma, reprezentant al fundatiei “Gojdu”. Desi acolo nu exista macar o placa comemorativa care sa arate ca la Stolniceni s-a nascut si a copilarit Inaltul, el este, totusi, onorat de sateni. La sugestia fratilor Mihai si Alexa Plamadeala, primaria a alocat un teren de vre-o 2 hectare in centrul satului pentru parcul si complexul memorial “Antonie Plamadeala” in care se va construi o casa-muzeu. Fratii au donat 8.000 EURO pentru aceasta lucrare, iar consiliul Raional Hancesti – 10.000 EURO. Celelalte resurse urmeaza sa fie stranse prin donatii locale si, cum
Spune primarul, un om energic si hotarat, Ion Moraru, lucrarea se va face numaidecat. Problema, insa, este inceputul mobilizator, patriotic.
Lor le trebuie un eveniment de mare rezonanta, chiar de rezonanta internationala, asa ca cel care a pastrat curata traditia si biserica stramoseasca, i-a rezidit temeliile si s-a intalnit si cu Papa Ioan Paul al II-lea, sa devina celebritate si in satul lui, iar setatenii sa sara cu mic si mare la constructia casei-muzeu si a parcului (care a si inceput sa fie sadit). Cum spunea si Inaltul: daca banutul cetateanului este orientat precis si la vedere anume cu el construim cele mai magnifice edificii. La toate astea mai trebuie ceva. De catva timp scoala din localitate a propus autoritatilor sa i se confere denumirea “Antonie Plamadeala”. Dar pentru a se realiza acest
lucru ei trebuie sa aiba macar o clasa-muzeu “Antonie Plamadeala”.

Profesoarea de istorie a pus pe un perete un mic panou din fotografiile dlui L. Toma, dar pentru mai mult nu au nici putere logistica, nici tehnologica, nici financiara. Dat fiind ca zilele aste noi am realizat o asemenea lucrare pentru liceul “Lucian Blaga” din Tiraspol (clasa-muzeu “Viata si opera lui Blaga” cu 50 de panouri format A3, color, inramate in sticla) am propus directiei scolii din Stolniceni si Primariei sa le facem impreuna acest cadou “clasa-muzeu -Antonie Plamadeala”, care sa fie gata catre ziua sfintirii pietrei de temelie a complexului memorial. Lucrarea ar sta si la baza viitorului muzeu, ar fi locul de concentrare al bibliotecii “Plamadeala” (cu
opera Inaltului”, a altor relicve legate de viata si activitatea Inaltului Antonie, si, in perspectiva, va fi si institutie de studiu
stiintific). Nu mai vorbesc de colosalul rasunet care il va avea in toata Basarabia.

Dat fiind ca Inaltul este iubit la noi, muzeul va deveni loc de
pelerinaj, iar in perspectiva s-ar putea pune si un monument, si construi si o mica capela de tip SAMBATA, asa ca prefrumoasa arhitectura traditionala romaneasca sa fie pilda de urmat la vedere. Clasa-muzeu “Antonie Plamadeala” de la Stolniceni ar putea fi realizata foarte repede, maximum pana la mijlocul lui octombrie, fiindca exista cartile despre Inaltul, dar si mult material ilustrativ foto la fundatia “Gojdu” si la Biblioteca Nationala din Chisinau.
Ea ar trebui sa aiba, pentru a se impune, cca 60 de panouri color A3,
inramate in sticla, machetate in format de poster, cu scrisul
lamuritor pe fiecare. Ne-am gandit sa propunem Asociatiei Romane pentru Patrimoniu sa faca acest cadou (de aprox. 600 USD) satului Stolniceni si Basarabiei pentru a se invesnici si aici viata si opera Inaltului Antonie Plamadeala si a da un nou si mare impuls traditiei romanesti si credintei stramosesti in Basarabia. In conditiile fiinantarii rapide a proiectului lucrarea ar putea fi gata foarte repede si ARP ar putea sa dea un urias impuls inceputului constructiei complexului memorial “Antonie Plamadeala” de la Stolniceni, de care Basarabia are nevoie anume acum ca de aer.

ANDREI VARTIC, Chisinau